Ma simt asa stangace scriind din nou aici si mi-e greu sa-mi dau seama de ce. Sa fie oare de vina tot timpul asta care a trecut, umplut de atatea si atatea, sau doar fericirea asta prosteasca care ma face sa tremur? Nu stiu, dar in momentul asta nici nu-mi pasa... Ma simt plina, vie, cuprinsa de un sentiment vechi, si parca numindu-ma fericita tot nu e de ajuns...
Vara asta a plecat cu tot ce a avut, lasandu-mi tot ce-i al meu, iar acum, la doi pasi distanta de poarta toamnei, ma simt mai plina de lumina decat sub soarele lui Cuptor.
0 com.:
Trimiteți un comentariu