luni, 14 ianuarie 2013

Dragule,

Ce crezi, pisicile realizeaza cat sunt de dragalase? Hm, vad ele ca sunt asa pufoase si frumusele si-si zic "Ei, dar cu asa ochisori ar trebui sa conduc lumea. Uite cum se uita uriasii-astia la mine, ma venereaza, e clar. Numai sa trag un pui de somn si sa vezi ce-mparatie-mi ridic din ladita cu nisip." Nu? Neh, nu cred nici eu, nu de alta, dar nu am vazut niciuna sa se admire prea mult in oglinda si dac-ar sti ce minunatii mici sunt sigur ar face-o. Si-atunci, de ce ma gandesc la pisici? De ce nu, doar e cinci dimineata si nu am altceva de facut decat sa ma gandesc la tine si la cum ar trebui sa ma trezesc in mai putin de-o ora - asta daca as dormi. Bun, bun, dar cum am ajuns de la tine la pisici? Dragul meu, dar stii bine ca nu fac sens.
Stii la ce ma mai gandeam? In ultimii 2 ani jumate as fi avut timp si destule cuvinte sa-mi fac o gramada de prieteni. Imagineaza-ti o prietena draguta foc cu care as fi vorbit despre oje si par si haine si ce sa mai port, inca una cu care-as fi vorbit numai despre mancare - doar stii cat imi place mancarea - si cu care-as fi facut briose si-as fi impartit senvisuri. Apoi, as fi avut, desigur, un prieten simpatic tare pentru carti, muzica si filme cu care m-as fi inteles de minune, ca doar stii ce gusturi bune am... si inca unu ca sa jucam remi si 'ce-ai face daca' - el m-ar fi invatat sa joc sah si poate m-ar mai fi lasat sa si castig uneori. Gaseam o fata sprintena pentru mersu in parc si mancatul de rulouri de la Cismigiu, pe cineva de-ncredere sa-i spun toaaate secretele mele, dar bun la consolat, caci m-as fi plans de toate cele tot la el. Desigur, imi mai trebuia cineva la care sa si tip din cand in cand si gaseam o tipa sa ma supere, cu care m-as fi certat si-mpacat dupa cum ne-ar fi fost pofta. As fi avut, dragul meu, si un iubit perfect, cu care n-as mai fi vorbit nimica. Doar l-as fi iubit si l-as fi iubit si-as fi stat asa sub ochii lui pan-as fi plans de fericire. Acum intelegi ce-ai insemnat pentru mine?

joi, 24 martie 2011

Tipic romanesc, desigur

Cum toate lucrurile si lucrusoarele plamadite de mintile dragilor nostri confrati lasa de dorit, nici concursul nostru, aici pus in tema discutiei, nu este mai breaz. Asadar, avem una bucata regulament stupid si prost gandit, menit desigur sa dea batai de cap micilor artisti lipsiti de prieteni, evident defavorizati, de vreme ce singurii care au sanse de castig sunt asa-zisii "milogi", gata sa-si vanda sufletul pentru un vot. Daca nu am facut situatia destul de clara, ideea e urmatoarea: in cadrul acestui minunatisim concurs nu exista niste oameni apti care sa ofere o evaluare decenta unui text literar, pentru ca mai apoi sa ofere o nota meritata respectivei lucrari... nu, dar exista posibilitatea ca o lucrare mediocra sa primeasca aprecieri cu nemiluita de la toti verii prietenilor colegilor din liceu, pe cand un text poate mai reusit nu este nici macar citit.

Acum ca mi-am varsat amarul nu vreau decat sa va invit sa cititi lucrarea unui prieten drag. Nu cer voturi, dar cred ca ati putea macar sa o cititi si sa o comparati cu una dintre lucrarile-vedeta ale concursului. Poate din punct de vedere stilistic nu va impresiona, dar personal consider ca prin originalitate depaseste multe dintre "operele" de acolo. Cei curiosi pot citi aici.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

I bet you didn't expect it...

Nu stiu ce-i cu mine... Ajung din nou si din nou in acelasi punct din care nu mai pot sa ma misc, afundandu-ma in atat de mult @#$%& incat nu m-ar mira sa ma suprind din nou singura in curand, plangandu-mi de mila mai rau ca niciodata. Unde sunt gandurile alea bune, siguranta ca m-am schimbat, bucuria ca mi-o dovedesc mie si celorlalti in mod constant? Din putinul ala bun am dat in mai rau ca niciodata, si tare ma tem ca si consecintele vor fi pe masura. 

I thought he made me change my ways.

luni, 8 noiembrie 2010

Bring me the horizon tonight

Incepe sa imi placa iar sentimentul de blogaras, dupa ce am petrecut o bucata bunicica de vreme cu o adunatura de necunoscuti, alaturi de doua butoane prostanace. De altfel, ma bucur ca pot spune, pentru prima data, ca m-am surprins zambind in timp ce imi citeam vechile randuri - poate ca in sfarsit m-am schimbat, reusind sa imi privesc cu detasare prapadeniile de ganduri, sau poate dimpotriva, sunt iar cine am fost...

Nici nu conteaza, cat timp e bine ca acum...... Parca m-am intors acasa.

Mhh,hbhbmah,mhmh

Azi nu e la fel... E o lumina ca-n prier si parca ma tem ca toamna s-a pierdut prin cer. Norii astia albi nu ma incanta, caci vreau doar ploi si frig, astept inghetul ca pe-o izbavire. Si acum, cand timpul tot e-al meu, simt cum mi-l risipesc printre degete si-mi raman franturi sub unghii, iar asta nu-i destul... As sta ore in sir asa, construind lumi de panza pe pereti, lasand realitatea asta deoparte, pana cand himera-mi va prinde viata. Iar in sublimul universului meu ar ninge mereu peste rauri calde aburinde si imaginea noptii ar dormi pe cer sub paturi grele de cenusa.